"Cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi" (II Corinteni 8,9).
Pentru a umple firea omenească de Slava Sa ca Dumnezeu, Hristos a trebuit să-şi facă proprie această fire prin Întrupare. Întruparea Fiului ne arată Revelaţia iubirii Preasfintei Treimi: „Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El“ (I In. 4, 9).
Sfânta Scriptură, când vorbeşte despre Întrupare, scoate în evidenţă smerirea firii lui Dumnezeu (numită chenoză în formulare teologică dogmatică) de slava Sa dinainte de Întrupare, dar, arată că Hristos este Dumnezeu adevărat şi lucrează ca Dumnezeu adevărat: "Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea" (Ioan 17,5).
Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu, bogat fiind, a sărăcit pentru noi pentru ca prin aceasta noi să ne îmbogăţim:
- "cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi" (II Corinteni 8,9).
- „S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 6-11).
Sf. Chiril al Alexandriei, vorbeşte de asumarea naturii umane, arată că nu se referă la umanitatea asumată de Fiul lui Dumnezeu, ci la Fiul lui Dumnezeu Însuşi.
Sfântul Grigorie de Nazianz când vorbeşte despre chenoză spune că "Ceea ce era S-a deşertat şi ceea ce nu era a primit", singurul leac pentru păcatele noastre, pentru boala noastre, fiind coborârea Fiului lui Dumnezeu, care ”primind în Sine pătimirile noastre a vindecat boala tuturor" (Leonţiu de Bizanţ).
Sinoadele IV şi VI Ecumenic se pronunţă împotriva unei chenoze radicale(renunţarea la însuşiri), şi arată smerirea firii lui Dumnezeu(chenoza), în raport cu planul mântuirii şi pe temeiul iubirii lui Dumnezeu faţă de om.
"Prin chenoză credem că trebuie să înţelegem această împletire a firii dumnezeieşti în existenţa şi activitatea sa cu firea omenească, arătându-le oamenilor îndumnezeirea, nu altfel, decât în chipul smerit al omului"(formula Sinodului IV de la Calcedon).
Această apropiere deplină a lui Hristos faţă de noi şi îmbrăcarea prin chenoză a chipului de rob, implică şi răspundere din partea noastră; iubirea Lui pentru noi trebuie să nască iubirea noastră faţă de El.
Pr. Fotea Dănuţ
BIBLIOGRAFIE
· BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ, EIBMBOR, BUCUREŞTI, 1994.
· TEOLOGIA DOGMATICĂ ORTODOXĂ VOL. 2, PR. PROF. DR. DUMITRU STĂNILOAE, EIBMBOR, BUCUREŞTI, 1997.
· CONF. DR. VASILE CRISTESCU, CURS DE DOGMATICA ORTODOXA, ANUL IV.
