“ … Liber, omul a comis răul. A fost pedepsit. Alungat din rai. „Înainte de a fi alungat din rai, omul şi femeia sa au fost îmbrăcaţi în haine de piele [Sf. Maxim Mărturisitorul], aşa cum înainte de a fi trimişi la ocnă, condamnaţii de drept comun sunt îmbrăcaţi în uniforme vargate.
- Cât timp au purtat oamenii hainele de piele ? Am întrebat eu.
- Aceste haine de piele le purtăm mereu ... sunt carnea noastră, oasele noastre, grăsimea noastră, materia grea şi pieritoare care pricinuieşte bătrâneţea, boala şi moartea. Aceasta este haina noastră de piele. Uniforma penitenciară a condămnării noastre” ...
“Dumnezeu este foarte bun, a zis tatăl meu. Când i-a văzut pe oameni pe pământ greşind, plângând şi suferind în hainele lor de piele penitenciare, i s-a făcut milă de ei. Aşa cum oricărui tată i se face milă de copii săi după ce i-a pedepsit şi i-a alungat de acasă.
În bunătatea Sa părintească a spus: Îi voi chema din nou, în casa Mea. Şi L-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, pe pământ, pentru a-i aduce înapoi la vatra părintească. ...
Pogorârea lui Hristos pe pământ a avut drept scop ca oamenii să se facă dumnezei. Cum o spune atât de limpede fericitul Augustin: Hristos S-a întrupat pentru ca omul să se facă Dumnezeu. Toţi Părinţii Bisericii înainte de fericitul Augustin au afirmat acelaţi lucru [Sf. Irineu, Sf. Atanasie cel mare, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie de Nyssa].
Iisus Hristos a îmbrăcat El Însuşi haina de piele penitenciară pe care o poartă oamenii şi a coborât de pe pământ ...”
Pr. Fotea Dănuţ
Text preluat din cartea Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer. Amintiri dintr-o copilărie teologică, Virgil Gheorghiu, Deisis, Sibiu, 2008, p. 62-64
