A devenit o tradiţie ca în a treia zi de Crăciun, să vizităm pe bătrânii singuri, dar şi copii nevoiaşi, ducând în casele lor, bucuria Naşterii Domnului, sărbătoarea dragostei divine.
Cu un grup de copiii am mers la bătrâni singuri, bolnavi sau la case în care locuiesc copiii, care nu ştiu ce este un brad împodobit sau o jucărie primită în dar.
Cu această ocazie am cântat câteva colinde şi am împărţit daruri din partea Bisericii noastre.
După o viaţă plină de sacrificii, bâtrânii simt nevoia să-şi spună gândurile, pentru a-şi descărca sufletul, iar, copii au nevoie de cineva căruia să-i împărtăşească zâmbetul lor nevinovat, şi să uite, pentru o clipă, faptul că trăiesc într-o viaţă plină de sacrificii.
Bucuria bătrânilor ascultând colindele noastre, sau bucuria copiilor primind dulciuri şi fructe, sunt adevărate izvoare de binefacere şi de daruri duhovnicesti, Crăciunul fiind o manifestare a dragostei între oameni exprimată, mai ales prin gestul de a face daruri celor din jurul tău.
Fiecare om atunci când dăruieşte, urmeză în exemplu pe Dumnezeu Tatăl, Care a facut primul şi cel mai mare Dar omenirii pe Pruncul Mântuitor.
De aceea, cu ocazia Naşterii Domnului, trebuie ca noi să dăruim primii. Darul, este o manifestare a dragostei faţă de cei din jurul nostru şi face ca starea noastră de bucurie să nu rămână doar pentru noi, ci să se răspândească şi la ceilalţi.
Bucuria deplină nu vine atunci cand ne bucurăm doar noi, în familie şi cu prietenii, ci când ne bucurăm şi îi facem şi pe alţii să simtă bucurie noastră.
Pr. Fotea Dănuţ
