PELERINAJ

Viața parohiei August 28, 2014

„Este considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“. Duhovnicul Arsenie Boca şi-a dus viaţa printre fapte considerate miracole de cei care le-au văzut şi vorbe cu tâlc, balansându-se între renumele profetic şi durerile simţite în temniţele comuniste”[1].

„Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vața de Sus, comitatul Hunedoara, Regatul Ungariei - d. 28 noiembrie 1989, Sinaia, județul Prahova), părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București). Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca cel mai mare duhovnic roman al secolului XX. La mormântul său de la Mănastirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă zilnic sute de pelerini”[2].

Anul acesta împreună cu un grup de enoriaşi din Feredeni am dorit ca să organizăm pelerinajul anual la locurile unde a vieţuit Părintele Arsenie Boca. După pelerinajele din nordul Moldovei (2012 - 2013), dorinţa tuturor a fost să ajungem la mormântul Părintelui Arsenie Boca.

Pelerinajul a fost o experienţă duhovnicească deosebită. În data de 7 iulie ne-am închinat în Biserica „Sf. Parascheva” din curtea Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului,  apoi am vizitat şantierul catedralei „Înălţarea Domnului” din Bacău şi Paraclisul ce deserveşte catedrala, primind detalii tehnice despre construcţia clădirii catedralei de la dirigintele de şantier. Apoi, la Braşov am avut o experienţă deosebită după închinarea în Biserica „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului. Aici, părintele paroh ne-a povestit cum, sub îndrumarea şi purtarea de grijă a slujitorilor de la această biserică, s-a înfiinţat prima şcoală românească în veacul al XIV-lea. Aici s-au tipărit primele cărţi de circulaţie în limba româna (prin diaconul Coresi); s-a scris prima gramatică românească (Dimitrie Eustatievici -1757); s-au tradus primele cărţi populare (dascălul Costea) şi multe alte valori ale spiritualităţii româneşti.

În ultima parte a zilei am vizitat centrul vechi al Braşovului şi am mers la Sâmbăta de Sus unde am fost cazaţi. La Mănăstirea Sâmbăta de Sus, cunoscută şi sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus, am avut parte de reculegere, mângâiere şi întărire sufletească la izvorul Părintelui Arsenie Boca unde am citit cu toţii Rugăciunile de seară.

A doua zi am pornit cu emoţie spre Prislop, locul unde este înmormântat Părintele Arsenie Boca. Mănăstirea Prislop este o mănăstire situată în apropierea satului Silvașu de Sus din județul Hunedoara. De aproape șapte secole, ea reprezintă unul din cele mai importante așezăminte religioase ortodoxe din Transilvania şi se consideră că prima mănăstire cu acest nume ar fi fost construită de Nicodim de la Tismana.

Am ajuns la mănăstire în cursul după-amiezii, iar Biserica ce se înalță printre copacii verzi ne-a oferit o privelişte impresionantă. După ce ne-am închinat în Sfânta Biserică, am mers la cimitirul mănăstirii, plin cu flori de toate culorile, unde este mormântul Părintelui Arsenie Boca. Deşi era o zi din timpul săptămânii, am găsit o mulţime de oameni ce așteptau smeriți la rând și se rugau. Mormântul este tot timpul acoperit cu flori despre care se spune că nu se ofilesc niciodată. Ne-am aşezat la rând şi după aproximativ o oră, fiecare am atins crucea mormântului Părintelui Arsenie. Concluzia unanimă: cu siguranță acesta este un loc sfânt unde îți poți limpezi gândurile și te poți ruga pentru tine și familia ta. Am plecat de acolo cu liniște în suflet și multe gânduri bune spre ultimul obiectiv al pelerinajului nostru, Mănăstirea Râmeţ.

Mănăstirea Râmeţ este o mânăstire de maici ce se află în comuna Râmeţ, satul Valea Mănăstirii, nu departe de Teiuș (cca 18 km). Deşi obosiţi, drumul spre mănăstire te revigorează, te farmecă și te face să uiți de toate problemele şi să te pierzi în frumuseţea locurilor.

Ajunşi, am rămas plăcut impresionaţi de cadrul natural în care este așezată Biserica, chiar într-o vale străjuită de Munții Trascăului. În curte, lângă Biserica Nouă, este Biserica Veche, o biserică mică, albă în exterior, cu un singur turn, ce are în interior picturi suprapuse, primul datând din 1300, ultimul din 1809.

 După cina oferită de maicile de la mănăstire, am pornit spre casă. Spre 6 dimineaţa am ajuns în centrul satului Feredeni.

„În general, creştinii merg în pelerinaj pentru a se îmbogăţi sufleteşte. Pelerinajul este specific omului credincios, care caută să se întâlnească cu Dumnezeu, de aceea este privit ca o datorie de suflet pentru creştini. De multe ori, mergem în pelerinaj pentru a ne regăsi liniştea sufletească. Atunci când ne simţim apăsaţi de problemele vieţii de zi cu zi, pelerinajul ne ajută să ne putem reculege, să avem o altă perspectivă asupra situaţiilor dificile prin care trecem”[3].

Pr. Dan Fotea