În drumul meu şi al Ansamblului ,,Gospodarii de pe Valea Aşăului”, din care fac parte, spre un festival de folclor din zona Hârlău, ne-am oprit, ca de obicei, să vizităm şi o biserică şi să trimitem gândurile şi rugăciunile nostre spre Dumnezeu. Vizitarea unei biserici este un obiectiv principal în deplasările noastre. Aşa am poposit şi la Feredeni, să vizităm biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”, acolo unde sunt şi Sfintele Moaşte ale Sf. M. Mc. Gheorghe. Deşi sunt născută şi crescută în zona de munte, acesta zona de podiş mi-a încântat privirea. Încă de la intrarea în curtea bisericii am avut senzaţia că mă întorc în timp. Gardul care împrejmuieşte biserica este făcut din pietre aşezate una peste alta şi-ţi dă senzaţia că intri într-o cazemată, sau într-o cetate bine fortificata.. Intrând în biserică, încă de la uşă am observat zidurile groase din piatră ale acesteia şi m-am gândit, câte sacrificii şi câtă muncă a fost depusă la construirea ei, mai ales că în 1790 muncile grele se făceau cu animalele de povară şi prin puterea braţelor. Am admirat frumoasă catapetesmă cu icoane vechi, sculptura ramelor de la icoane, care te învăluie cu o căldură şi o frumuseţe pe măsură. Am conştientizat migală şi munca celor care au făcut acele lucruri. Am văzut şi cum arătau cuiele de lemn de stejar folosite la îmbinarea lemnului din podul bisericii, am admirat sobele care păreau nişte coloane de foc ce se confunda cu arhitectură bisericii. Am aflat şi am văzut pentru prima dată sculpturi făcute cu acul, scene din Cartea Sfântă la care trebuia să te uiţi cu lupa, ceea ce m-a dus cu gândul că aşa e şi în viaţă: Lucrările lui Dumnezeu se lasă cunoscute abia după ce te uiţi mai cu atenţie, aşa cum am descoperit şi noi o lume tainică sculptată în crucea pe care ne-a adus-o părintele din altar. De altfel, pe tot parcursul vizitei noastre am fost însoţiţi de Părintele paroh Dănuț Fotea împreună cu familia sa şi cu dascălul, care în ciuda vârstei înaintate se prezentă foarte bine. Am fost plăcut impresionată de doamna preoteasa Iulia, care apreciază folclorul şi tradiţiile strămoşeşti şi îi învaţa şi pe alţii ce înseamnă ,,frumosul, migala, răbdarea şi lucrul făcut bine”. Am admirat în pridvor icoanele pictate de copiii îndrumaţi de dânsa şi ne-am împrietenit cu cei trei fii ai lor, în special cu Ioan Casian care ne-a şi însoţit la festival, integrându-se în echipa noastră şi devenind cameramanul şi fotograful nostru. Dar Casian este o cunoştinţă de-a noastră mai veche, fiindcă a participat şi la Festivalul ,,Zestrea Asăuanilor”, organizat de noi în 13 septembrie 2014, în calitate de solist vocal cu Ansamblul ,,Doruletul” din Hârlău, unde a şi făcut o impresie foarte bună.
După acesta vizită am rămas cu un gând ce m-a marcat profund: lucrurile făcute cu răbdare şi din inima vor dăinui în timp şi vor avea întotdeauna ceva important de spus oamenilor în toate timpurile. Şi că dragostea este într-adevăr, cea mai tare dintre toate virtuţile!
Alina Gherasim, Ansamblul Gospodarii de pe Valea Aşăului,
16 august 2015
