Parohia noastră a trăit o frumoasă întâlnire între generații, dedicată redescoperirii valorilor, tradițiilor și meșteșugurilor care au definit satul românesc de odinioară, descoperind cum se torcea lâna, ce secrete ascundeau uneltele bunicilor și cum se jucau copiii odinioară.
În a doua parte a lunii septembrie ne-am întâlnit, din nou, într-un format mai deosebit, în cadrul Centrului de activități cu tineretul „Sfântul Ilie Tesviteanul”. Am început un ciclu nou de ateliere extracurriculare intitulate „RĂDĂCINI VII – Descoperim patrimoniul cultural — local, național și universal”. Prin aceste activități desfășurate în lunile septembrie și octombrie, întâlnirile sunt gândite să ofere un ritm mai relaxat și mai mult spațiu pentru inițiativa copiilor, transformând resursele și poveștile parohiei în puncte de plecare pentru o învățare vie și accesibilă.
Pentru că am avut libertatea de a alege conținutul și pentru că avem în desfășurare Atelierul de istorie locală „I.D. Apostu” – unde copiii au aflat la întâlnirile de anul acesta despre istoria satului, domni, domnițe, boieri, bătălii sau alte evenimente istorice –, activitățile din aceste ateliere s-au axat pe cunoașterea lumii satului de altădată. Sunt multe teme ce pot fi cercetate, dar pentru lunile septembrie și octombrie am ales elementele ce țineau de modul în care se îmbrăcau oamenii din satul de altădată și cum se jucau copiii.
Așadar, într-o lume în care totul se derulează cu o viteză amețitoare, copiii au avut ocazia unică să facă un pas în timp și să înțeleagă parcursul lânii, de la materia primă până la firul gata de utilizare. Atelierul a adus în fața celor mici unelte tradiționale (din colecția muzeală a parohiei): letca, pieptenii pentru scărmănat, suveicile, covata, furca de tors cu lână, fusul și vârtelnița, explicându-li-se rolul și modul de folosire al fiecăreia. Un moment cu adevărat deosebit și plin de emoție l-a constituit prezența doamnei Huțanu Maria – o mamă care are și doi fii ce se ocupă îndeaproape de oierit. Domnia sa a fost alături de copii pentru a le prezenta îndeaproape obiectele, etapele obținerii materiei prime pentru haine și nu numai, împărtășind cu generozitate din experiența vieții de odinioară și oferindu-le celor mici posibilitatea să observe obiectele tradiționale, modul în care erau folosite (a tors în fața copiilor, a pregătit lâna pentru ghemurile ce vor fi folosite la împletit, a adus și o haină împletită de dumneaei acum mulți ani ș.a.). Mai mult, copiii au putut pune și întrebări.
După aplecarea asupra meșteșugurilor, copiii au ieșit în aer liber, unde au participat la două jocuri tradiționale. Printre acestea s-a numărat „Țârca”, un joc tradițional de îndemânare și precizie specific satului românesc, în care copiii își testează ținta aruncând sau lovind cu o nucă după reguli stabilite pentru a câștiga alte nuci. Un alt joc, care este și astăzi foarte cunoscut, a fost „Mâța”, un joc dinamic de mișcare în aer liber, în care copiii formează un cerc, iar un jucător (șoarecele) încearcă să scape de urmărirea altuia (pisica), ceilalți participanți ajutându-l să se protejeze.
Prin intermediul acestor jocuri specifice copiilor din satul românesc de odinioară, cei mici și-au dezvoltat atenția, precizia, agilitatea și spiritul de cooperare.
În ansamblu, activitatea a contribuit la apropierea copiilor de tradițiile locale și la valorizarea patrimoniului cultural transmis de generațiile vârstnice, ducând mai departe rădăcinile care ne definesc.
Pr. Dan Fotea
